detectate. Standardul international pentru LPG este EN 589.
LPG-ul este obtinut din sursele de combustibil fosil, fiind produs in timpul
rafinarii petrolului "crud" sau extras din petrolul sau pungile de gaz din subsol.
La temperaturi si presiuni normale, LPG-ul se evapora. Din aceasta cauza LPG-ul este
furnizat in butelii de otel presurizate. Pentru a permite expansiunea termica a
lichidului, aceste butelii nu sunt umplute complet, ci la doar 80% si 85% din
capacitatea lor. Raportul dintre volumele gazului sub forma de vapori si a gazului
lichefiat variaza in functie de compozitie, presiune si temperatura, dar este in mod
obisnuit in jur de 250:1.
Presiunea la care LPG-ul devine lichid, numita si
presiunea de vapori, variaza in functie de compozitie si temperatura. De exemplu,
este de aproximativ 220 kilopascali (2.2 bari) pentru butanul pur la 20 grade C (68
grade F), si aproximativ 2,2 megapascali (22 bari) pentru propanul pur la 55 grade C
(131 grade F). LPG-ul este mai greu decat aerul, de aceea se va "scurge" de-a lungul
padoselilor si se va aduna in locurile joase, cum ar fi subsolurile. LPG-ul prezinta
pericol de explozie si asfixie daca nu se iau masuri.
LPG-ul este combustibilul folosit mai ales in mediul rural, care emite cele mai putine noxe,
19% mai putin dioxid de carbon per kWh decat petrolul, 30% mai putin decat
carbunele si peste 50% mai putin decat electricitatea.
LPG-ul arde "curat" fara funingine si foarte putine emisii de sulf, fara pericol de
otravire a solului sau poluare a apei.
Cantitati mari de LPG pot fi stocate in tancuri, care pot fi ingropate daca este
necesar. Alternativ, pot fi folositi cilindri de gas (skid-uri).
LPG-ul are valoarea calorica specifica de 46.1MJ/kg fata de 42.5MJ/kg in cazul
motorinei si 43.5MJ/kg pentru benzina.
Asadar, folosirea GPL-ului prezinta o serie de avantaje, plecand de la pretul de cost
mai mic al acestuia si pana la emisiile de noxe care in cazul motoarelor cu GPL sunt
cele mai reduse. |
